Huawei vs. America: cum a ajuns telefonul tău „sperietoarea” americanilor

Huawei vrea să vândă telefoane în America. Șefii agențiilor de informații nu vor. Așa a început un război public, și nu numai, despre cine pe cine spionează.

Huawei a ajuns pe locul doi în topul mondial al producătorilor de telefoane. Mate 10 Pro, ultimul telefon lansat, e excelent. Concurența e acum cu Samsung și Apple și are nevoie de piața nord-americană pentru o poziție mai confortabilă. Pe piața asta însă s-a lovit de agențiile CIA, NSA și FBI. Fiecare dintre ele avertizează că producătorul ar putea spiona prin telefoanele sale, dar nu au încă dovezi.

Deși ai putea crede că problemele au început abia în 2018, odată cu decizia din timpul CES 2018 când AT&T a decis să iasă din afacerea cu distribuție de telefoane Huawei în America. Un operator mare care girează acest producător era un avantaj imens pentru companie. Atunci, directorul Huawei a vorbit public despre aceste probleme.

De ce America nu vrea telefoane Huawei

“Suntem îngrijorați de riscurile care ar putea exista dacă permitem unei companii sau entități care are obligații față de guverne străine – și nu împărtășesc valorile noastre – să câștige poziții de putere în rețelele noastre de telecomunicații”, a declarat Chris Wray, directorul FBI. Punctul acesta de vedere e împărtășit de șefii CIA, NSA și alte agenții de informații. L-au comunicat în comisia din Senatul american.

De aici au pornit dezbaterea și scandalul, schimbul de replici și fumigena politică aruncată în public.

La pachet cu Huawei e vizată și compania ZTE, tot din China. Cele două nu sunt doar producătoare de telefoane, deși aici se poartă dezbaterile acum, ci vând și echipamente de rețelistică.

În primul rând, America însăși nu știe dacă vrea telefoane Huawei, dar agențiile de spionaj ar vrea acces să colecteze date. Ultimul mare caz public a fost al Apple, când FBI a insistat ca firma să creeze căi de acces în telefoanele și dispozitivele sale în cazul în care un terorist, infractor sau criminal au folosit așa ceva. Apple a refuzat, dar de partea spionilor s-a ridicat un suporter surpriză: Bill Gates. Atunci, ca acum, Gates n-ar avea o problemă dacă acestor agenții le-ar fi date niște porți de acces la dispozitivele pe care le folosim cu toții.

Treaba cu spionajul mai are un fapt istoric: dezvăluirile lui Edward Snowden din 2013. NSA a picat extrem de prost, pentru că era agenția despre care el a oferit primele și cele mai puternice informații despre cum i-a la puricat ce fac cetățenii americani (și nu numai) pe internet și pe dispozitivele lor conectate la internet. Snowden a fugit din America, via China, și s-a oprit în Rusia.

În al doilea rând, agențiile de spionaj au o problemă cu Huawei încă din 2012.

În urmă cu șase ani, au acuzat compania că vrea să spioneze cetățeni și nu numai. S-a activat Casa Albă, s-a activat China, dovezi concrete n-au fost furnizate, ba din contră: NSA a folosit dispozitivele companiei ca să spioneze. De aici se conturează un cadru în care se poartă războiul declarațiilor de acum: agențiile vor acces, Huawei (și alții) nu vrea să dea, dar nici nu se bucură de suport public, așa că încearcă să-i forțeze mâna prin acuzații.

În 2012, NSA a creat programul Shotgiant ca să aibă acces la dispozitivele de rețelistică ale Huawei. Voia să monitorizeze comunicațiile ca să vadă dacă sunt legături între Huawei și guvernul chinez. The New York Times a explicat detaliile cazului în 2014.

Doi ani de monitorizări n-au întors dovezi concrete despre cum Huawei și ZTE ar colabora cu guvernul din China. În raportul din octombrie 2012 se menționează însă că celor două companii trebuie să le fie blocate toate achizițiile, preluăriile sau fuziunile în Statele Unite ale Americii. Motivul: nu sunt credibile că nu-s influențate de state străine.

America e ipocrită, știam asta deja, cu sau fără Huawei

Huawei și ZTE vor să facă bani în Statele Unite ale Americii în timp ce agențiile de informații vor să-și justifice bugetele. Astfel, cei din urmă vor să colecteze date, cei dintâi să vândă telefoane (și alte echipamente). Doar că americanii pot boicota prezența pe piață, pot face lobby să nu fie vândute și producătorilor le rămâne doar să cultive suport în media și în rândul cumpărătorilor.

În timp ce NSA exploatează aproape orice vulnerabilitate găsește în hardware și software, iar FBI forțează companii să-i permită accesul în diverse dispozitive, niciuna dintre agențiile de spionaj nu observă ironia și ipocrizia. “Trebuie să te uiți cu atenție la companii ca aceasta”, a declarat și Michael Rogers, directorul NSA. Competiția e acerbă, evident, iar statului nu-i place niciodată concurența.

Deși nu există nicio dovadă concretă, discursul public e deja conturat ca și când ar fi. Sigur, nu e exclus că oricine ar putea spiona orice, dar în țara care a cultivat prezumția de nevinovăție și libertatea de toate tipurile e cel puțin ipocrit să acuze și să interzică fără fundament.

O altă realitate e că atât ZTE, cât și Huawei sunt mari. Imense chiar. Agențiile n-au o problemă (prea mare) cu produsele OnePlus, deja dovedite ca fiind nesigure, sau că prin telefoanele Blu chiar au fost trimise date în China. Acelea sunt mici și ar ajunge greu la nivelul financiar și de volum pe care îl au ZTE sau Huawei. Și, sigur, rămâne valabil că cele două produc și echipamente de rețelistică.

Ce au avut de spus ZTE și Huawei despre acuzații

Oarecum evident, cele două companii s-au rezumat la declarații tipice, aranjate, echidistante (cât de cât). “Huawei a câștigat încrederea clienților și guvernelor din 170 de țări și nu prezintă un risc de securitate cibernetică mai mare decât oricare alt vânzător de același tip […]. Suntem dedicați să fim deschiși și transparenți în tot ceea ce facem”, a spus Huawei.

[readmore]

“Ca o companie listat pe bursă, suntem dedicați să aderăm la toate legile și regulile aplicabile în Statele Unite ale Americii, să lucrăm cu operatori pentru a respecta protocoalele lor stricte și să aplicăm cele mai înalte standarde de business. Telefoanele și dispozitivele noastre inclus cipuri fabricate în SUA, sisteme de operare fabricate în SUA și alte componente. ZTE ia în serios securitate cibernetică și intimitatea (utilizatorilor – n.r.) și rămâne un partener de încredere pentru furnizori americani”, a declarat ZTE.

Cum ar putea Huawei și ZTE să demonstreze că nu spionează

Declarațiile de mai sus rămân, totuși, declarații. Ce nu poate fi contestat e dovada. În acest caz, atât cele două companii, cât și altele care vor fi în situația asta, soluția e să primească certificări că e în regulă ce fac și că dispozitivele sunt “curate”.

Huawei, de exemplu, a colaborat cu TÜV Rheinland ca să demonstreze că tehnologia sa de încărcare rapidă e sigură. Samsung, pe de altă parte, când Galaxy Note 7 a început să explodeze ca popcornul la microunde a trebuit să facă ceva radical: verificări, transparență, explicații ample, serioase, deschise. Asta a ajutat compania să-și mai repare imaginea.

Transparența poate fi o soluție și pentru Huawei. Așa cum Google încurajează cu premii consistente depistarea problemelor din produsele sale, așa poate face și un producător hardware. Deschiderea de tipul acesta asigură, în primul rând, o imagine publică foarte bună. E ceea ce ai putea numi ofensivă.